Numele Sfântului şi Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare este cel care leagă istoria oraşului Piatra Neamţ de Biserica-monument istoric „Sfântul Ioan Domnesc”, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”- 24 iunie, monumentul cel mai bine păstrat în comparaţie cu alte biserici ale aceluiaş ctitor. Acest edificiu apare distins, simplu, totuşi măreţ, o podoabă arhitectonică în mijlocul naturii la care poţi admira arta iscusiţilor meşteri ai sec. al XV-lea, autorii punerii în practică a unui plan de biserică propus de „Atletul lui Hristos”, care „să-i fie de rugă Sieşi şi Doamnei Sale Maria şi prea iubitului lor fiu Bogdan Voievod”.
Ea este „acropola oraşului Piatra, unde pitorescul reliefului se îmbină armonios cu arhitectura din timpul lui Ştefan cel Mare, o strălucită biserică, ce constituie o adevărată operă arhitecturală” (V.Drăguţ – 1974).
Alături de cele de la Borzeşti şi Războieni, această biserică se distinge prin structurarea interioară aparte, prin forma şi stilul rafinat care se va numi stil moldovenesc (ştefanian).
Edificiul este caracteristic tipului constituit la sfârşitul secolului al XV-lea, fiind o îmbinare între construcţiile cu plan dreptunghiular şi semicilindrice, pe de o parte, şi cele cu plan trilobat şi turlă pe naos, pe de altă parte. În acelaşi timp, prin cele două nişe laterale ale naosului se anticipează unele rezolvări arhitecturale ale veacului următor, ce vor deveni reprezentative în cazul bisericilor de la Arbore şi Dobrovăţ.
Intrarea în biserică se face printr-un portal de piatră, de factură gotică, creaţie cu totul remarcabilă prin îmbinarea unor elemente comune epocii cu altele de certă originalitate. Procedeul apare ca un laitmotiv în practica arhitecturală a epocii, dar amplasarea unui decor sculptural pe întreg timpanul portalului, constituie un caz mai puţin obişnuit în ansamblul ctitoriilor lui Ştefan cel Mare, cu atât mai mult cu cât este vorba de un motiv ornamental ce reprezintă o transpunere a modelului din piatră traforată, caracteristic ferestrelor cu menouri.
Interiorul este împărţit după sistemul devenit clasic, în altar, naos şi pronaos. Absida altarului are forma uzuală semicirculară, fiind boltită în sfert de sferă, cu o singură fereastră centrală situată pe axul navei.
Naosul este împărţit în trei travei, separate prin două arce dublouri transversale. Traveele transversale sunt acoperite cu bolţi semicilindrice. Traveea centrală prezintă o boltă de forma unei calote sferice, sprijinită pe arce oblice cu pandantivi, după sistemul moldovenesc specific epocii lui Ştefan cel Mare. În naos, două abside practicate în grosimea zidului se regăsesc marcate în exterior prin rezalituri puternice, flancate de contraforturi, acoperite cu o copertină din piatră de talie, care urcă până la înălţimea naşterilor bolţilor.
Pronaosul este acoperit cu două calote sferice, dispuse în filă, separate printr-un mare arc transversal din piatră, care împreună cu arcele dublouri longitudinale, preia împingerile bolţilor şi le descarcă prin intermediul unor console bine marcate în pilaştrii de piatră de talie, cu retrageri şi muchii teşite. Un perete masiv despărţea pronaosul de naos. În urma unei intervenţii, ţinând de necesitatea măririi spaţiului interior, s-a practicat o deschidere mare în zid, terminată cu un puternic arc transversal. Ancadramentul de piatră al uşii despărţitoare, ornamentat cu baghete încrucişate, motiv foarte uzitat în acea perioadă, este astăzi amplasat în exterior, pe latura de nord a incintei.
Actuala tâmplă (iconostas, catapeteasmă), în stil baroc, a fost sculptată de Gherasim Monahul şi Tănase Săpătorul şi pictată în stil neobizantin de Constantin Basarab, (ucenicul lui Nicolae Grigorescu) şi Panaite Mavrodin. Pictat de aceiaşi mână a acestor renumiţi „zugravi” de biserici, este şi tabloul ctitorilor, Ştefan şi Maria Vochiţa, realizat în ulei, pe pânză.
Trebuie menţionat şi faptul că în secolul al XIX-lea au fost construite amvonul şi cafasul pentru cor, stranele datând din anul 1937, fiind lucrate în atelierul Şcolii de Artă şi Meserii din Piatra-Neamţ, la recomandarea profesorului Nicolae Iorga.
Dimensiuni: Construcţia măsoară 25,90 m în lungime, 8,10 m în lăţime în dreptul pronaosului, având o înălţime de 11,30 m (până la streaşină), fiind cel mai valoros edificiu al ansamblurilor arhitecturale din epoca lui Ştefan cel Mare.
Biserica Domnească "Sf. Ioan Botezătorul" a fost zidită în anii 1497-1498, după cum rezultă din pisania din stânga uşii de la intrare:
„Binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Io Ştefan voievod, a început şi a zidit şi a săvârşit acest hram în numele Naşterii cinstitului şi slăvitului prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul, întru rugă sieşi şi doamnei sale Maria şi prea iubitului lor fiu Bogdan voievod, care a început a se zidi în anul 7005 (1497) iulie 15 şi s-a săvârşit în anul 7006 (1498) iar al domniei sale al 40 şi doilea curgător, luna noiembrie, 11 zile.”
Curtea Domnească, biserica şi Turnul clopotniţă au fost împrejmuite cu zid de piatră, poarta de intrare aflându-se pe locul actualului sediu al Băncii Naţionale, aşa cum indică stampa rămasă de la Gh. Asachi, din 1847. Curtea Domnească şi-a avut rolul ei până după domnia lui Vasile Lupu, în anul 1878.
Turnul clopotniţă, situat în partea de nord-vest a bisericii, conform Pisaniei de pe zidul răsăritean, atribuie construcţia lui Ştefan cel Mare, datând-o în anul 1499.
„Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această clopotniţă, împreună cu doamna sa Maria, fiica lui Radu voievod, şi cu prea iubitul lor fiu Bogdan voievod, în anul 7007 (1499), iar al Domniei sale anul al 43-lea curgător, octombrie 28”.
Până la înălţimea de 7 m, turnul are un plan pătrat ce se modifică apoi într-un octogon cu laturi inegale. O scară metalică exterioară asigură accesul la primul etaj, de unde se face legătura cu încăperile superioare până la camera clopotelor.
Stampa lui Gheorghe Asachi din calendarul din 1847 înfăţişa turnul cu un acoperiş în patru ape, unde foişorul nu apare, schimbarea acoperişului şi a părţii superioare făcându-se după 1873. Planşa lui Asachi rămâne de bază pentru prezentarea vechiului turn, indicând dispariţia firidelor de sub acoperiş, spaţiu ce a devenit camera ceasului, prefacere ce a avut loc între anii 1889-1890, aşa cum reiese de pe inscripţia din turn: ” Ceasul austriac din acest turn este donat de Vasile Miteanu, în memoria moşului său, Nicolae Gridov, în anul 1890”.
Această însemnare s-a făcut după terminarea foişorului fiindcă pe placa metalică de la ceas este scris: Bilderheim 1888 Wien.
Obiecte de valoare bisericească şi culturală. Biserica „Sf. Ioan Domnesc” a fost şi rămâne şi astăzi păstrătoare a unor importante valori bisericeşti.
Un important document pentru Biserica „Sf. Ioan Domnesc” este Evanghelia din 1502, aflată în Muzeul de Istorie al României din Bucureşti, care are următoarea inscripţie:
”Binecredinciosul Ştefan Voievod, cu Mila lui Dumnezeu domn al Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, din dragoste către Mormântul lui Iisus Hristos, din râvnă şi sârguinţă, am dat de s-a scris şi ferecat acest Tetraevanghel şi l-am dat pentru pomenirea sa şi a Doamnei sale Maria şi a fiului lor, la Biserica Curţilor care este Bistriţa, unde este hramul Naşterea Cinstitului, Slăvitului Proroc Ioan, în anul domniei noastre al 46-lea şi s-a săvârşit cu mâna mult păcătosului Ieromonah Spiridon din Mănăstirea Putna, 7010, iunie 24”.
Tot dintre cărţile de valoare trebuie menţionate: Pomelnicul-manuscris al dascălului Atanasiu din 1792, Sf. Evanghelie (Sibiu, 1854), Evanghelia (Buzău.....), Mântuirea păcătoşilor (manuscris din 1820), Biblia de la Blaj (1795), Pidalionul (Neamţ, 1854).
Dintre icoane, cea a Domnului Hristos binecuvântând, Sf. Treime, Sf. Ioan Botezătorul şi icoana Hramului (pictate de Petre Săvinescu), precum şi cele ale lui Constantin Stahie - Ecce Homo şi Sf, Potir.
Dintre obiectele liturgice de amintit sunt: o cruce în filigran de argint (secolul al XIX.lea), cruce de argint filigranat (1819) şi un potir de argint (secolul al XIX-lea)
Ne facem o pioasă datorie a prezenta şi Pomelnicul Ctitoricesc ce se află în Sfântul Altar, şi al căror nume sunt pomenite la fiecare slujbă: Ctitorii Maria Doamna, Bogdan Voievod cu Elena Doamna,Petru Voievod cu Elena Doamna şi fii, Alexandru Voievod cu Doamna Ruxandra şi fii, Ieremia Voievod cu Elisabeta Doamna şi fii.Arhiepiscopii: Varlaam, Gheorghe, Antonie, Dosoftei, Iacob, Gavril, Ioanichie, Ioanichie, Leon, Iacob. Preoţii slujitori Arhim.Veniamin, Manolachi, Simeon, Vasile, Ioan, Ioan, Ieremia, Ioan, Lupu, Ioan, diac. Serafim, Arhim. Misail, Nicolai (Conta), David (Vicol), Victor (Gervescu), Gheorghe (Popovici), Dumitru (Irimescu), Dumitru (Nourescu), Ioan (Manoilescu),Gheorghe (Vartolaş).
Viaţa parohială: Din punct de vedere statistic, parohia cuprinde cca. 600 de familii, enoriaşi de cetăţenie română, de confesiune ortodoxă majoritară, excepţie făcând unele familii de adventişti, de penticostali, de stilişti, de baptişti, de catolici, şi foarte puţine familii de cult mozaic, statorniciţi aici din timpuri istorice, cei mai mulţi veniţi de prin alte locuri, dar care trăiesc în bună comuniune cu cei de rit majoritar.
Din punct de vedere liturgic-pastoral, activităţile parohiei se desfăşoară pe tot parcursul săptămânii, astfel: Marţi - h.17,00 -Acatistul Sf. Ioan Botezătorul, Miercuri-h.08,00-Aghiazmă şi Sf. Maslu şi h.17,00-Aghiazmă şi Sf. Maslu, Joi-h.17,00-Paraclisul Maicii Domnului, Vineri h. 08,00-Aghizmă şi Sf. Maslu, Sâmbătă- h.08,00-Ceasurile, Sf. Liturghie şi pomenirea morţilor, Duminică- h.08,00-Utrenia şi Sf. Liturghie.
De menţionat faptul că această biserică este deschisă pentru vizitare, zilnic între h.07,00-19,00.
În concluzie, Biserica „Sf. Ioan Domnesc” împreună cu Turnul clopotniţă, sunt rodul credinţei Sfântului Ştefan cel Mare şi al meşterilor pietrari pentru a dura în piatră un semn al veleităţilor voievodale din veacul al XV-lea, al creaţiei care a rămas ca o imagine deosebită a artei ştefaniene, o filă minunată pe care scrie deja 500 de ani. Aceste monumente de credinţă şi de istorie, grăiesc şi despre evlavia şi credincioşia celor care le-au cercetat, le-au apărat în aceste veacuri de atacurile duşmănoase ale celor străini de legea românească, şi care le-au socotit, cu adevărat „ făclia Ortodoxiei locale”.
